Abstract: Emergența instrumentelor de generare a interfețelor UI bazate pe inteligență artificială prezintă atât oportunități, cât și provocări pentru designul accesibil, însă capacitatea lor de a produce rezultate cu adevărat accesibile rămâne puțin explorată. În această lucrare, examinăm efectele diferitelor strategii de promptare prin evaluarea a nouăzeci de interfețe generate de două instrumente AI în trei domenii de aplicație. Constatările noastre arată că, deși aceste instrumente respectă constant cerințele de bază privind accesibilitatea, ele se bazează pe modele de design uniformizate, ceea ce poate limita eficiența lor în abordarea nevoilor specializate ale utilizatorilor. Prin intermediul unor interviuri cu opt designeri profesioniști, analizăm modul în care această standardizare afectează creativitatea și creează dificultăți în proiectarea unor interfețe incluzive. Rezultatele noastre contribuie la discuția tot mai amplă despre designul asistat de AI prin: (i) oferirea de date empirice privind capacitățile acestor instrumente de a genera interfețe accesibile, (ii) identificarea obstacolelor din acest proces și (iii) formularea unor recomandări pentru integrarea AI în fluxurile de lucru ale designerilor într-un mod care susține atât creativitatea, cât și flexibilitatea în design.

Authors: Alexandra-Elena Guriță, Radu-Daniel Vatavu

Conference: 2025 ACM Designing Interactive Systems Conference (DIS ’25)

Publication: Association for Computing Machinery, New York, NY, USA, 1197–1209

Link: https://doi.org/10.1145/3715336.3735691

Abstract: Prezentăm Gesture-A11Y, un hub web de mari dimensiuni, care funcționează ca o bază de date interogabilă și un instrument menit să sprijine cercetătorii și practicienii în identificarea gesturilor care se aliniază abilităților și preferințelor utilizatorilor cu dizabilități vizuale sau motorii. Gesture-A11Y este rezultatul unui efort de cercetare de opt ani, timp în care am colectat peste 22.000 de înregistrări de gesturi tactile, în mișcare, pe scaun rulant și pe corp, realizate de utilizatori cu abilități variate, alături de preferințele acestora privind interacțiunea gestuală pe diverse dispozitive și în contexte diferite de utilizare. Oferim Gesture-A11Y ca instrument open-source pentru a sprijini proiectarea unor interacțiuni gestuale mai accesibile și incluzive.

Autori: Mihail Terenti, Laura-Bianca Bilius, Ovidiu-Ciprian Ungurean, Radu-Daniel Vatavu

Conferință: W4A ’25, the 22nd International Web for All Conference

Publicație: ACM, New York, NY, USA, 2025

Distincție: Accessibility Challenge Judges Award

Link: https://dx.doi.org/10.1145/3744257.3744280

Abstract: Înțelegerea modului în care utilizatorii finali interacționează prin gesturi este esențială pentru proiectarea unor interacțiuni intuitive și eficiente. Din păcate, seturile de date deschise privind gesturile sunt rare, în special cele care vizează utilizatorii cu dizabilități. Acest aspect îngreunează progresele în proiectarea de interfețe accesibile și incluzive pentru dispozitive și aplicații bazate pe gesturi. Pentru a aborda această problemă, introducem Gesture-A11Y, un instrument web cu o bază de date extinsă, conceput pentru a ajuta la identificarea gesturilor care corespund abilităților și preferințelor utilizatorilor. Gesture-A11Y oferă acces la peste 22.000 de înregistrări de gesturi realizate pe ecrane tactile, în aer, pe corp și pe scaun rulant, efectuate de utilizatori cu diverse dizabilități vizuale și/sau motorii, împreună cu preferințele și percepțiile lor asupra interacțiunii prin gesturi pe diferite dispozitive mobile și purtabile.

Autori: Mihail Terenti, Laura-Bianca Bilius, Ovidiu-Ciprian Ungurean, Radu-Daniel Vatavu

Conferință: W4A ’25, the 22nd International Web for All Conference

Publicație: ACM, New York, NY, USA, 2025

Distincție: Nominalizare pentru premiul Best Communication Paper

Link: https://dx.doi.org/10.1145/3744257.3744267

Abstract: Integrarea modelelor lingvistice de mari dimensiuni (LLMs) în fluxurile de lucru din dezvoltarea web are potențialul de a revoluționa designul interfeței utilizatorului, însă capacitatea acestora de a genera interfețe accesibile rămâne încă puțin explorată. În acest articol, prezentăm o evaluare a interfețelor generate de LLM-uri conform criteriilor de accesibilitate din Ghidul de Accesibilitate al Conținutului Web (WCAG 2.1), comparând rezultatele obținute cu ChatGPT și Claude folosind două tipuri de prompturi: unele neutre din perspectiva accesibilității și altele orientate spre accesibilitate. Abordarea noastră de evaluare, care include testare automată, evaluare de către experți și auto-reflecție a LLM-urilor, arată că prompturile orientate spre accesibilitate cresc rata de succes și reduc numărul de încălcări ale criteriilor WCAG, însă persistă obstacole, în special în ceea ce privește structura semantică. Susținem că dezvoltarea de interfețe accesibile prin cod generat de LLM-uri necesită nu doar prompturi mai bune, ci și o înțelegere semantică profundă și conștientizare contextuală din partea acestor sisteme. Pe baza concluziilor noastre, propunem direcții pentru cercetări viitoare.

Autori: Alexandra-Elena Gurita, Radu-Daniel Vatavu

Conferință: W4A ’25, the 22nd International Web for All Conference. ACM, New York, NY, USA

Link: https://dx.doi.org/10.1145/3744257.3744266

Abstract: Disponibilitatea recentă a instrumentelor de generare a interfețelor de utilizator bazate pe inteligență artificială impune o înțelegere clară a capacității acestora de a produce designuri accesibile, conforme cu standardele stabilite. În acest scop, această lucrare prezintă rezultatele unei evaluări a cincizeci de interfețe generate cu ajutorul a cinci instrumente publice de design bazate pe AI, comparate în raport cu criteriile WCAG 2.1 (de exemplu, contrastul textului și dimensiunea țintelor de interacțiune), folosind atât prompturi generale, cât și prompturi axate pe accesibilitate. Analiza noastră relevă un nivel moderat de severitate a încălcărilor (𝑀=0.47) pe o scară de la 0 (niciuna) la 4 (critic), cu contrastul textului (𝑀=1.08) și dimensiunea țintelor (𝑀=0.86) ca principale probleme, dar ușor de remediat. Contrar așteptărilor noastre, prompturile orientate spre accesibilitate nu au îmbunătățit conformitatea, ci au redus-o (𝑀=0.54 față de 𝑀=0.39). Totuși, trei dintre instrumentele analizate au arătat rezultate mai bune prin dialog și rafinări iterative.

Autori:Alexandra-Elena Gurita, Radu-Daniel Vatavu

Conference: ACM Web Conference 2025 (WWW Companion ’25), April 28-May 2, 2025, Sydney, NSW, Australia

Publication: ACM, New York, NY, USA, 5 pages

Link: https://doi.org/10.1145/3701716.3715552

Abstract: Ce se întâmplă atunci când cerem inteligenței artificiale să creeze un „design prost”? Pentru a afla, am provocat patru instrumente de design bazate pe AI să creeze interfețe care în mod explicit încalcă criteriile consacrate de accesibilitate, doar pentru a descoperi că sunt prizonieri ai unei instruiri orientate spre uzabilitate. Această constatare ridică o întrebare esențială: cum putem dezvolta AI care să înțeleagă suficient de profund accesibilitatea încât să știe când trebuie să se conformeze și când să conteste în mod conștient principiile consacrate de design? Prin încercări sistematice de a submina aceste instrumente și de a le forța să ne urmeze cererea, le-am găsit rigide și limitate: capabile să reproducă tipare accesibile, dar incapabile de devieri conștiente atunci când contextul o cerea. Adoptând perspectiva inaccesibilității intenționate ca metodă de investigare, ridicăm întrebări despre natura inteligenței de design, care necesită o reconsiderare a modului în care cunoștințele de design sunt integrate în instrumentele de design bazate pe AI.

Autori: Alexandra-Elena Gurita, Radu-Daniel Vatavu

Conferință: CHI Conference on Human Factors in Computing Systems

Publicație: Association for Computing Machinery, New York, NY, USA, Article 624, 1–7

Link: https://doi.org/10.1145/3706599.3716220

Abstract: În acest studiu am examinat experiența utilizatorului în cazul hapticii distale pentru interacțiunea cu ecranele tactile, prin vibrații de confirmare ale atingerilor pe ecran, aplicate în diverse zone ale corpului. În acest scop, introducem „Continuumul Hapticii Distale”, un cadru conceptual pentru livrarea feedbackului haptic pe întregul corp, organizat pe dimensiunile lateralității corporale și proximității față de punctul de atingere. Rezultatele noastre, obținute din trei experimente cu 45 de participanți și 16 locații de pe mână, braț și întregul corp, arată o preferință clară pentru haptica distală în comparație cu lipsa oricărui feedback haptic, în ciuda decuplării spațiale de punctul de atingere, degetul arătător oferind cea mai bună experiență pentru utilizator. De asemenea, identificăm locații suplimentare pe corp — degetele adiacente, încheietura mâinii și abdomenul — care oferă oportunități distincte de design. Pe baza acestor concluzii, care arată eficiența hapticii chiar și la distanță de punctul de atingere, conturăm implicații pentru integrarea diverselor locații corporale, mult dincolo de degetul arătător, în experiența utilizatorului în interacțiunea cu ecranele tactile.

Autori:Mihail Terenti, Radu-Daniel Vatavu

Conferință: CHI Conference on Human Factors in Computing Systems 2025 (CHI ’25)

Publicație: Association for Computing Machinery, New York, NY, USA, Article 500, 1–19

Link: https://doi.org/10.1145/3706598.3713474

Abstract: În acest studiu am examinat deicticele intermanuale, o clasă distinctivă de gesturi caracterizată printr-o structură intermanuală, o articulare postural-manipulativă asimetrică și o natură deictică, inspirată atât din gesturi pe piele, cât și din gesturi bimanuale efectuate în aer. Pentru a înțelege preferințele utilizatorilor față de gesturile cu aceste caracteristici, am realizat un studiu de elicitare cu utilizatori finali, la scară largă, cu 75 de participanți, care au propus gesturi intermanuale deictice implicând palma, antebrațul și brațul opus. Rezultatele noastre indică o preferință puternică pentru gesturile cu contact fizic, efectuate în principal cu degetul arătător, unde cele mai comune sunt trasările (62,4%) și atingerile (28,8%), completate de o preferință mai redusă pentru gesturile fără contact (5,2%). Raportăm rate similare de acord între gesturile obținute pentru cele trei regiuni ale brațului, cu o medie de 26,3%, existând un acord mai mare între antebraț și brațul superior. De asemenea, prezentăm un set consensual de șaizeci de gesturi pentru executarea comenzilor generice în sistemele interactive, împreună cu principii de design care cuprind multiple implicații practice pentru interacțiuni ce includ deictice intermanuale.

Autori: Radu-Daniel Vatavu, Bogdan-Florin Gheran.

Conferință: CHI Conference on Human Factors in Computing Systems 2025 (CHI ’25)

Publicație: Association for Computing Machinery, New York, NY, USA, Article 283, 1–16.

Link: https://doi.org/10.1145/3706598.3713474